Sigur
19 apariții în textul lui Allen: 17 cu πόντος, două cu boii; încă patru în Imnuri și Hesiod.
οἶνοψ · o anchetă despre un singur cuvânt
Șaptesprezece măriși doi boi
Cuvântul οἶνοψ descrie apa de șaptesprezece ori la Homer și de două ori o pereche de boi înjugați la plug. În Iliada, sudoarea le curge pe lângă coarne; în Odiseea, plugarul așteaptă apusul. Orice explicație a „mării ca vinul” trebuie să treacă și proba boului.
Vezi cele nouăsprezece versuri
ἐπὶ οἴνοπα πόντονpeste marea cu față de vin
Toate aparițiile, verificate vers cu vers
Nouăsprezece versuri, două lucruri
Cuvântul apare de nouăsprezece ori în textul homeric, sub trei forme. Formele de acuzativ și de dativ singular însoțesc de fiecare dată marea. Forma de dual, cea care în greacă numește o pereche, apare exact de două ori, iar de fiecare dată este vorba despre boi. Alege un semn de mai jos.
boiiOdiseea XIII.32
νειὸν ἀνʼ ἕλκητον βόε οἴνοπε πηκτὸν ἄροτρον
Redare literalăprin țelină trag doi boi cu față de vin plugul din piese îmbinate
În ce scenăUlise, în ultima seară petrecută la feaci, așteaptă apusul ca un plugar flămând. Versul se încheie cu aceleași două cuvinte ca la Iliada XIII.
Formaοἴνοπε
Cele două versuri cu boi se încheie cu aceleași cuvinte: πηκτὸν ἄροτρον, plugul din piese îmbinate. Scenele diferă. În Iliada, boii trag până la capătul brazdei, cu sudoarea la rădăcina coarnelor. Numai în Odiseea este vorba despre un plugar care așteaptă apusul și masa.
Lista completă
- Iliada II.613 νῆας ἐϋσσέλμους περάαν ἐπὶ οἴνοπα πόντον marea
- Iliada V.771 ἥμενος ἐν σκοπιῇ, λεύσσων ἐπὶ οἴνοπα πόντον marea
- Iliada VII.88 νηῒ πολυκλήϊδι πλέων ἐπὶ οἴνοπα πόντον marea
- Iliada XIII.703 ἀλλʼ ὥς τʼ ἐν νειῷ βόε οἴνοπε πηκτὸν ἄροτρον boii
- Iliada XXIII.143 ὀχθήσας δʼ ἄρα εἶπεν ἰδὼν ἐπὶ οἴνοπα πόντον marea
- Iliada XXIII.316 μήτι δʼ αὖτε κυβερνήτης ἐνὶ οἴνοπι πόντῳ marea
- Odiseea I.183 πλέων ἐπὶ οἴνοπα πόντον ἐπʼ ἀλλοθρόους ἀνθρώπους marea
- Odiseea II.421 ἀκραῆ Ζέφυρον, κελάδοντʼ ἐπὶ οἴνοπα πόντον marea
- Odiseea III.286 ἀλλʼ ὅτε δὴ καὶ κεῖνος ἰὼν ἐπὶ οἴνοπα πόντον marea
- Odiseea IV.474 σὴν ἐς πατρίδʼ ἵκοιο πλέων ἐπὶ οἴνοπα πόντον marea
- Odiseea V.132 Ζεὺς ἔλσας ἐκέασσε μέσῳ ἐνὶ οἴνοπι πόντῳ marea
- Odiseea V.221 εἰ δʼ αὖ τις ῥαίῃσι θεῶν ἐνὶ οἴνοπι πόντῳ marea
- Odiseea V.349 ἂψ ἀπολυσάμενος βαλέειν εἰς οἴνοπα πόντον marea
- Odiseea VI.170 χθιζὸς ἐεικοστῷ φύγον ἤματι οἴνοπα πόντον marea
- Odiseea VII.250 Ζεὺς ἔλσας ἐκέασσε μέσῳ ἐνὶ οἴνοπι πόντῳ marea
- Odiseea XII.388 τυτθὰ βαλὼν κεάσαιμι μέσῳ ἐνὶ οἴνοπι πόντῳ marea
- Odiseea XIII.32 νειὸν ἀνʼ ἕλκητον βόε οἴνοπε πηκτὸν ἄροτρον boii
- Odiseea XIX.172 Κρήτη τις γαῖʼ ἔστι, μέσῳ ἐνὶ οἴνοπι πόντῳ marea
- Odiseea XIX.274 ὤλεσε καὶ νῆα γλαφυρὴν ἐνὶ οἴνοπι πόντῳ marea
Ce aduce terminația
Marea ca vinul, fierul strălucitor
În Odiseea I, Atena traversează marea cu fier în cală. οἴνοπα vine din οἶνοψ, „cu față de vin”. În versul următor, αἴθωνα este acuzativul lui αἴθων, „arzător” sau „strălucitor”. Morfologia diferă; vecinătatea rămâne grăitoare. Apa și fierul intră în vers printr-o înfățișare vie, schimbătoare.
πλέων ἐπὶ οἴνοπα πόντον ἐπʼ ἀλλοθρόους ἀνθρώπους,
ἐς Τεμέσην μετὰ χαλκόν, ἄγω δʼ αἴθωνα σίδηρον.
plutind peste marea cu față de vin, spre oameni de alt grai,
la Temesa, după aramă, și duc cu mine fier strălucitor.
Odiseea I.183–184
Terminația -οψ din οἶνοψ leagă vinul de față, privire sau înfățișare. αἴθων aparține altei familii. Separat, poezia epică timpurie numește vinul αἴθοψ de douăzeci și patru de ori: un compus autentic în -οψ, cu sensul de „arzător la vedere” sau „sclipitor”.
Unde trăiește formula
Numai pe marea deschisă
În poezia epică timpurie, οἶνοψ nu însoțește θάλασσα, marea în general, și nici ἅλς, apa sărată de lângă țărm. Însoțește numai πόντος: largul pe care îl străbați. În jur apar corăbii, plecări, priviri aruncate de pe înălțime, furtuni și naufragii. Cuvântul are un habitat precis: marea ca drum și primejdie.
Textul Oxford al lui Allen are 19 apariții homerice. Imnurile homerice și Hesiod mai adaugă patru, toate despre πόντος. Totalul este 23 în această tradiție textuală și 24 în edițiile care citesc οἴνοπα la Iliada I.350, unde Allen are ἀπείρονα.
οἴνοπα πόντον este și o formulă moștenită, o unitate de compoziție orală care vine cu propria istorie. Cele două întrebuințări, marea și boii, fixează întinderea cuvântului în tradiție. Nu cer ca fiecare rostire să fi activat toate asocierile deodată.
Câtă încredere merită fiecare afirmație
Plausibil
Cuvântul urmărește luciul, adâncimea ori o înfățișare vie mai bine decât o singură mostră de culoare.
Deschis
Motivația inițială a comparației, legătura cu wo-no-qo-so și culoarea exactă a vinului dintr-o cupă arhaică.
O singură culoare, două suprafețe
Proba boului
Panoul pune marea și un bou în lumina apusului. Seara vine din Odiseea; Iliada aduce truda și sudoarea din jurul coarnelor. Luciul de pe spinarea animalului este o reconstituire vizuală plauzibilă. Amândouă suprafețele primesc aceeași culoare. Caută o valoare la care ambele rămân credibile.
VerdictAmândouă se clatină. Marea ajunge aici la asfințit, boul doar sub o lumină anume.
Păstrează adâncimea și luciul, lasă deoparte nuanța.
În starea de pornire, cele două suprafețe au aceeași valoare violetă, la mijlocul intervalului.
Proba este o demonstrație vizuală, fără pretenție de măsurare. Ea face vizibilă constrângerea din corpus: tradiția a putut da același adjectiv largului și unei vite la muncă. O explicație bună trebuie să lase loc ambelor întrebuințări.
Ce i se mai spune mării
Epitetele mării măsoară întinderea, forța și lumina
Tabelul cuprinde epitetele formulare care revin în text, plus cele trei care apar o singură dată și contează pentru discuția despre culoare. Nu este un inventar complet al adjectivelor mării. Cele mai frecvente descriu întinderea și primejdia; cele care par culori se dovedesc, la citire, măsuri ale luminii sau ale mișcării.
- întindere și primejdie
- lumină și văzduh
- adâncime și luciu
- εὐρύς larg 22 apariții pentru mare cerul, tabăra, pământul; se spune și despre „spinarea largă” a mării
- πολιός cărunt 19 apariții pentru mare fierul (5×), o blană de lup, și capul și barba unui bătrân
- οἶνοψ cu față de vin 17 apariții pentru mare o pereche de boi la plug, de două ori: o dată sub povară și sudoare, o dată la apus
- ἀτρύγετος nesecerat 17 apariții pentru mare văzduhul, o singură dată
- ἰχθυόεις plin de pește 14 apariții pentru mare Helespontul și râul lidian Hyllos
- ἠεροειδής cu chip de ceață 11 apariții pentru mare patru peșteri, stânca Scilei și depărtarea pe care o cuprinde ochiul
- πορφύρεος clocotitor, purpuriu 5 apariții pentru mare moartea (3×), sângele, un curcubeu, un nor, covoare și mantii
- ἰοειδής cu chip de violetă 3 apariții pentru mare lâna oilor lui Polifem și a Penelopei, și fierul
- ἀπείρων fără margini 2 apariții pentru mare pământul fără margini, de șapte ori, plus somnul, lanțurile și un popor întreg
- ἠχήεις răsunător 1 apariții pentru mare o sală cu ecou, în Odiseea
- γλαυκή sticloasă, sură 1 apariții pentru mare nicăieri altundeva ca adjectiv de culoare; forma înrudită descrie privirea fixă a unui leu
- μαρμαρέη scânteietoare 1 apariții pentru mare coifuri și scuturi în luptă
O interpretare tradițională a lui ἀτρύγετος este „nesecerat” sau „sterp”. În această lectură, marea devine câmpul pe care nimeni nu îl poate secera, iar boii οἴνοπε trag plugul prin țelină, prin νειός, ogorul lăsat nelucrat un an. Imaginea se întinde de o parte și de alta a țărmului.
Cum lucrează cuvintele grecești de culoare
χλωρός stă mai des lângă frică decât lângă frunziș
Patru cuvinte, urmărite prin tot textul. Fiecare acoperă o zonă a experienței pe care româna și engleza o taie altfel. Un cuvânt își primește chiar în poem definiția: vălul Tetidei este κυάνεος, iar versul următor spune că niciun veșmânt nu era mai negru decât el.
χλωρός
chloros
11 din 17 apar lângă frică
- 11×χλωρὸν δέος, frica verde care apucă un om
- 2×mierea
- 2×parul de măslin al lui Polifem, din lemn verde, încă neuscat
- 1×vreascuri proaspete
- 1×privighetoarea
17 apariții
κυάνεος
kyaneos
Homer îi dă singur definiția
- 7×un nor, inclusiv norul de troieni
- 3×sprâncenele lui Zeus
- 2×doi șerpi de pe platoșa lui Agamemnon
- 2×părul lui Hector și barba lui Ulise
- 2×falangele aheilor și șanțul din scutul lui Ahile
- 1×nisipul negru scos la iveală de val
- 1×vălul Tetidei: „niciun veșmânt nu era mai negru”
18 apariții
ἰοειδής
ioeides
marea, lâna și fierul
- 3×marea
- 2×lâna: berbecii lui Polifem, furca de tors a Penelopei
- 1×fierul pus ca premiu la arcași
6 apariții
πορφύρεος
porphyreos
aceeași culoare pentru moarte
- 13×țesături: mantii, covoare, un peplos, o minge
- 5×marea și valul
- 3×moartea care îl apucă pe un om
- 3×un nor, un curcubeu, sângele
- 1×valul unui râu
- 1×ca verb, pentru umflarea largului
26 apariții
κυάνεον, τοῦ δʼ οὔ τι μελάντερον ἔπλετο ἔσθος
În uzul homeric, γλαυκός tinde spre luciu, paloare și luminozitate cenușiu-verzuie, iar κυάνεος ocupă o zonă mai întunecată, care ajunge până la negru. Niciunul nu corespunde exact unei mostre moderne de culoare. Româna are propriile tăieturi, cu „vânăt”, „murg”, „roib” și „brumăriu”, pe care engleza le poate doar descrie.
O paralelă apropiată vine din chineza clasică. 青, qīng, putea numi verdele ierbii, albastrul cerului și întunericul părului sau al veșmintelor. Categoriile moderne „verde”, „albastru” și „negru” treceau prin același cuvânt. Este o paralelă despre vocabularul care organiza experiența. οἶνοψ cere în continuare dovezi din propriile sale întrebuințări.
Ce era în cupă
De ce vinul nu păstrează o singură culoare
Grecii își amestecau vinul cu apă într-un crater. Antocianii vinului roșu există în mai multe forme aflate în echilibru, iar pH-ul, concentrația, copigmentarea, taninurile și vechimea schimbă culoarea observată. Schema descrie chimia acestor forme. Diluția unei cupe homerice și culoarea ei rămân necunoscute.
- pH 1 cation flavilium forma roșie predomină în mediu puternic acid
- pH 3,2–3,8 pH-ul vinului mai multe forme coexistă; copigmentarea stabilizează culoarea
- pH 4,5 hemicetal forma incoloră predomină pentru antocianii monomerici
- până la pH 6 forme quinoidale anionice pot apărea forme albastre; matricea reală schimbă rezultatul
Vinurile din Kos și din Rodos se făceau cu apă de mare. Cato dă și rețeta: apă luată din larg, pe vreme fără vânt, cu șaptezeci de zile înainte de cules. Sarea ținea vinul bun peste iarnă. Vreme de secole, marea a fost un ingredient al vinului.
Chimia explică mobilitatea culorii vinului și posibilitatea unor forme violete sau albastre în anumite condiții. Ea nu descrie un traseu simplu produs prin adăugarea apei. Perechea de boi cere în continuare o explicație mai largă.
De ce apa este albastră
De unde vine albastrul mării
Apa pură are o culoare albastră intrinsecă: vibrațiile legăturii dintre oxigen și hidrogen absorb lumina la capătul roșu al spectrului. Într-o mare reală, ochiul primește și lumina cerului reflectată la suprafață, plus lumina întoarsă din adânc prin particulele care o împrăștie. Unghiul privirii schimbă ponderea fiecărei contribuții.
- 3 m la 660 nm, Braun și Smirnov calculează o transmisie de 44% prin apă pură
- În mare reflexia cerului, absorbția apei și împrăștierea particulelor se combină
Albastrul mării este măsurabil, iar ochii lui Homer aveau toate condițiile să îl detecteze. Categoriile limbii pot muta totuși ceea ce deosebim mai repede: vorbitorii de rusă sunt mai rapizi de o parte și de alta a graniței dintre siniy și goluboy, iar avantajul dispare sub interferență verbală. Poemele păstrează categoriile homerice; experiența vizuală privată a poetului rămâne inaccesibilă.
Cinci explicații, o singură probă
Ce trebuie să explice orice ipoteză
Roșul apusului, chimia vinului, vinul alb tulbure, luciul suprafețelor și formula moștenită ajung, rând pe rând, la cei doi boi. Coloana din dreapta arată cât rezistă fiecare explicație.
Soarele aproape de orizont
Statutslabă
Ce susțineLa răsărit și la apus, apa dinspre soare capătă un roșu-purpuriu adevărat.
La proba bouluiTrece. O vită întunecată, în aceeași lumină, poate avea același luciu.
Ce o slăbeșteFormula apare și la amiază, și în larg, și în furtună. Un epitet homeric nu așteaptă ora potrivită.
Chimia vinului
Statutparțială
Ce susțineAntocianii vinului roșu se schimbă cu pH-ul, de la roșu spre violet și albastru în condiții de laborator. Grecii își diluau vinul, uneori chiar cu apă de mare pregătită pentru vinificație.
La proba bouluiCade. Chimia mută vinul spre mare, dar nu apropie boul de niciunul din ele.
Ce o slăbeșteCuloarea unei cupe arhaice depindea de vin, apă, diluție și lumină, pe care nu le putem reconstitui. Boii cer oricum o semantică mai largă.
Vinul alb, tulbure
Statutparțială
Ce susțineDan Alexe propune un vin alb, cenușiu-verzui și tulbure. Joyce ar fi intuit nuanța în „snotgreen sea”, iar Pound s-ar fi apropiat prin „glass-glint”, „grey peak” și „grape’s pulp”.
La proba bouluiCade. Nuanța poate descrie o mare cenușie sau verzuie, dar nu spune de ce οἶνοψ ajunge și pe doi boi.
Ce o slăbeșteNu știm ce vin avea în vedere formula. Vinho Verde nu este verde la culoare: numele vine de la regiunea cu vegetație bogată și acoperă vinuri albe, roșii și roze.
Luciul și adâncimea
Statutcea mai bună
Ce susțineCompusul unește vinul cu fața, privirea sau înfățișarea. Vinul poate aduce în vers întuneric adânc, luciu pe o suprafață mișcătoare și intensitate.
La proba bouluiTrece. Comparația homerică aduce truda și sudoarea din jurul coarnelor; o vită întunecată sub jug poate purta luciu și reflexe schimbătoare fără să ceară o singură nuanță.
Ce o slăbeșteLectura explică bine suprafețele, dar nu dovedește care calitate a vinului a pornit comparația.
Un accident de metru
Statutdeschisă
Ce susținePeter Gainsford propune că formula a înlocuit una mai veche, cu αἴθοψ, „cu față de jar”, devenită imposibilă în hexametru. Vinul e αἴθοψ de douăzeci și patru de ori la Homer.
La proba bouluiNu se pune problema: dacă formula e un artefact al versului, boii sunt o folosire separată a aceluiași cuvânt.
Ce o slăbeșteIpoteza cere o formulă care nu apare nicăieri în textele păstrate. Autorul ei o spune primul.
Cum a devenit un cuvânt o teorie despre ochi
De la o intrare de dicționar la Nature și înapoi
Formula engleză „wine-dark” s-a născut în secolul al XIX-lea. Lectura întunecată este mai veche: apare deja în lexiconul lui Hesychius. Odată intrată în engleză, a pornit o poveste care a trecut prin fiziologie, antropologie și lingvistică înainte să se întoarcă la filologie.
-
sec. V–VI
Întunericul intră în lexicon
Hesychius
Lexicograful explică forme înrudite cu οἶνοψ prin πορφύρεον și μέλαν, purpuriu și negru sau întunecat. Glosa poate rata sensul homeric; ea dovedește că lectura întunecată circula deja în Antichitatea târzie.
-
1843
Cuvântul intră în dicționar
Liddell & Scott
Marele lexicon grec-englez glosează οἶνοψ prin „wine-dark” alături de „wine-coloured”. Traducerea nu descrie marea; descrie o presupunere despre vin.
-
1858
Un politician numără culorile
W. E. Gladstone
În cele trei volume ale sale despre Homer, viitorul prim-ministru britanic dedică treizeci de pagini vocabularului cromatic. Negrul apare de aproape două sute de ori, albul de vreo sută, roșul sub cincisprezece, verdele și galbenul sub zece. Concluzia lui: ochiul grec era „doar în parte dezvoltat”.
-
1867
Cerul nu e albastru nicăieri
Lazarus Geiger
Filologul german extinde ancheta la imnurile vedice, la Avesta, la Biblia ebraică și la saga islandeze. În niciunul dintre aceste corpusuri cerul nu este numit albastru. Ordinea în care apar numele culorilor pare aceeași peste tot.
-
1878
„A fost Homer daltonist?”
Nature
Întrebarea ajunge titlu în revista Nature. Ipoteza cea mai discutată a deceniului este că simțul culorii s-a dezvoltat în interiorul istoriei scrise, între Homer și noi.
-
1898
Testul care schimbă întrebarea
W. H. R. Rivers
În strâmtoarea Torres, Rivers măsoară vederea insularilor din Mer cu lânuri Holmgren și tintometru. Vederea cromatică este normală. Cuvântul separat pentru albastru lipsește. De aici încolo, întrebarea nu mai este despre ochi.
-
1969
O ordine propusă pentru culorile de bază
Berlin & Kay
Comparând limbi de pe tot globul, cei doi propun o succesiune pentru termenii de bază: întunecat și deschis, apoi roșu, galben și verde, cu albastrul pe o treaptă ulterioară. Modelul a schimbat întrebarea, însă limbile vechi îl complică: termenii lor sunt adesea legați de materiale și obiecte, iar spectrul este tăiat în mai multe feluri.
-
2007
Limba grăbește ochiul
Winawer et al.
Rusa are două cuvinte de bază pentru albastru, siniy și goluboy. Vorbitorii de rusă disting mai repede două nuanțe aflate de o parte și de alta a graniței dintre ele. Efectul dispare dacă li se ocupă limbajul cu o sarcină verbală.
-
2017
Numim ce avem de deosebit
Gibson et al.
De la vorbitorii de tsimane din Amazonia până la studenții din Boston, culorile calde sunt numite mai precis decât cele reci, în toate limbile măsurate. Autorii leagă asimetria de nevoia comunicativă: obiectele tind să fie calde, iar fundalurile reci. Marea ar putea fi un asemenea câmp vizual: întins, rece cromatic și rareori lucrul care trebuie identificat.
Cum arată marea în românește
Româna a desfăcut cuvântul în două
George Murnu și Dan Slușanschi au ales drumuri diferite pentru același vers. Murnu scrie „Călătorind pe-ntunecata mare”; Slușanschi, „Marea ca vinul prin larg străbătând”. Mai târziu, în versul cu plugarul, Murnu numește boii „murgani”. Murg este culoarea unei vite sau a unui cal, între roșcat închis și cenușiu, și cuvântul pentru ceasul dinaintea nopții.
ἐπὶ οἴνοπα πόντον
„Călătorind pe-ntunecata mare”
Odiseea I.183
Murnu păstrează întunericul și lasă comparația cu vinul deoparte.
ἐπὶ οἴνοπα πόντον
„Marea ca vinul prin larg străbătând”
Odiseea I.183 · Dan Slușanschi
Slușanschi păstrează comparația aproape literal.
βόε οἴνοπε
„Cînd ziua-ntreagă-n țelină-i trag boii / Murgani vîrtosul plug”
Odiseea XIII.32
Pentru boi, un cuvânt din grajd și din amurg deodată. Exact registrul în care lucrează οἶνοψ.
ἐν ἠεροειδέι πόντῳ
„pe marea cea murgie”
Odiseea XIII.150
Pentru un alt epitet grecesc, același „murg” ajunge și la mare. Româna reunește astfel apa și culoarea unei vite.
Cuvântul românesc pentru albastrul-violet al apei este vânăt și pare rudă cu vinul, fără să fie. Vine din latinescul venetus, „de culoarea veneților”, poporul de la capătul Adriaticii care a dat numele Veneției și culoarea uneia dintre facțiunile de la curse. Murnu distribuie efectele cuvântului între mare și bou; Slușanschi pune vinul înapoi în apă.
Ce a mai făcut formula
Formula a ajuns mai cunoscută decât versul
- 1922 James Joyce Ulise Buck Mulligan privește golful din turnul Martello, îi spune mării câteva nume dintre cele mai puțin poetice, apoi citează grecește: „Epi oinopa ponton”.
- 1973 Leonardo Sciascia Il mare colore del vino Un volum de povestiri siciliene ia titlul direct din epitet, pentru o mare care desparte și nu duce nicăieri.
- 1988 Robert Aickman The Wine-Dark Sea Povestiri de groază liniștită, în care marea își păstrează exact ambiguitatea cuvântului grecesc.
- 1993 Patrick O'Brian The Wine-Dark Sea Al șaisprezecelea roman din seria Aubrey și Maturin, scris de un autor care știa foarte bine de unde vine formula.
Ce rămâne
Un cuvânt destul de larg pentru mare și bou
Vinul se află în alcătuirea cuvântului; drumul exact al comparației s-a pierdut. Poate pornea de la un roșu-brun închis, de la luciu, de la mișcarea suprafeței sau dintr-o formulă și mai veche. Corpusul păstrează limita: οἶνοψ trebuie să încapă pe largul mării și pe doi boi sub jug. „Wine-dark” a ales o singură nuanță și a făcut-o celebră. Greaca păstrează încă toată privirea.
Numele unui lucru spune mai puțin despre el decât despre ce aveam nevoie să deosebim de el.
Surse verificate la 28 iulie 2026
Texte și surse
Numărătorile de pe această pagină au fost făcute pe textul grec al ediției Oxford, prin Perseus Digital Library, iar fiecare apariție a fost citită în context. Redările românești ale versurilor grecești urmăresc sensul literal și au rol explicativ.
Homer, Iliad and Odyssey: the Greek text
Textul grec folosit pentru toate numărătorile de pe această pagină: ediția Oxford a lui Thomas Allen, în depozitul canonical-greekLit al Perseus Digital Library.
Perseus, Iliad 1 · Perseus, Odyssey 1
Deschide sursaSuda, π 1503: πηκτόν
Lexiconul explică πηκτὸν ἄροτρον ca pe un plug construit; studiul tehnic al plugului antic arată cum erau îmbinate piesele sale.
Deschide sursaConcordanța οἶνοψ în epica greacă timpurie
Cele 24 de pasaje din edițiile care citesc οἴνοπα la Iliada I.350: Homer, două Imnuri homerice și două versuri din Hesiod. Compararea cu Allen explică totalul alternativ de 23.
Deschide sursaοἴνοπα πόντον: formula mării deschise
Studiul de concordanță care separă πόντος de θάλασσα și ἅλς și urmărește formula prin scene de călătorie, privire, furtună și naufragiu.
Deschide sursaKN Ch 897: wo-no-qo-so pe o tăbliță cu boi
Transcrierea tăbliței de la Cnossos care înregistrează o pereche de boi și forma wo-no-qo-so, posibilul antecedent micenian al lui οἶνοψ.
Analiza filologică a numelor de boi
Deschide sursaLiddell & Scott, A Greek-English Lexicon, s.v. οἶνοψ
Intrarea din care „wine-dark” a intrat în engleză, cu sensurile „wine-coloured”, „wine-dark” și, pentru boi, „of a dark red colour”.
Deschide sursaHesychius din Alexandria, Lexicon, s.v. οἰνωπόν și οἰνώψ
Ediția lui Moritz Schmidt păstrează glosele πορφύρεον, μέλανα și μέλαν, dovada că lectura întunecată exista în lexicografia Antichității târzii.
Deschide sursaW. E. Gladstone, Studies on Homer and the Homeric Age (1858)
Volumul III, secțiunea despre percepția și folosirea culorii la Homer, unde apare numărătoarea și concluzia despre organul culorii.
Deschide sursa„Was Homer Colour-Blind?”, Nature, 1878
Nota din Nature care arată cât de serios a fost luată ipoteza evoluției simțului cromatic în interiorul istoriei scrise.
Deschide sursaPeter Gainsford, „Colours in Homer”
Cea mai atentă tratare publică a subiectului: statistica epitetelor vinului, critica glosei lui Hesychius și propunerea despre αἴθοψ.
Cerul de aramă · Cum funcționează culorile grecești
Deschide sursaMaria Michela Sassi, „The Sea Was Never Blue”
Istoria dezbaterii de la Gladstone încoace și argumentul că termenii greci rețin strălucirea, mișcarea și textura, nu doar nuanța.
Deschide sursaCaroline Alexander, „A Winelike Sea”
Eseul unei traducătoare despre vinul homeric, vocabularul luminii și πόντος ca drum primejdios peste mare.
Deschide sursaDaniel Mendelsohn, „The sea whose face shimmers like wine” (fir X, 24 mai 2026)
Mendelsohn își urmărește propria traducere de la literalul „the sea with its face like wine” la o soluție care pune în centru unduirea și licărul suprafeței.
Deschide sursaDan Alexe, „Nolan, Emily Wilson și despre «Arta Traducerii»” (28 iulie 2026)
Eseul propune vinul alb, tulbure și cenușiu-verzui ca termen al comparației homerice și leagă ipoteza de Joyce și Pound.
Deschide sursaComisia Vitivinicolă a Regiunii Vinhos Verdes, „Why the name Vinhos Verdes?”
Sursa oficială explică numele prin peisajul verde al regiunii și precizează că denumirea cuprinde vinuri albe, roșii, roze și spumante.
Deschide sursaBrent Berlin & Paul Kay, Basic Color Terms (1969)
Modelul influent în șapte trepte al evoluției termenilor de bază pentru culori.
Deschide sursaDavid A. Warburton, „Basic color term evolution in the light of ancient evidence from the Near East” (2007)
Studiul care confruntă modelul Berlin–Kay cu egipteana, akkadiana și greaca miceniană și arată bogăția termenilor legați de materiale, obiecte și contexte.
Deschide sursaVictoria Bogushevskaya, „Chinese GRUE: on the original meaning and evolution of qīng 青” (2015)
Analiza semantică a categoriei qīng, care traversează verdele, albastrul și zona întunecată sau neagră.
Deschide sursaWinawer et al., „Russian blues reveal effects of language on color discrimination”, PNAS 2007
Experimentul cu siniy și goluboy: efectul limbii asupra discriminării, măsurat în milisecunde și anulat de o sarcină verbală.
Deschide sursaOwen Kapelle & Monique Flecken, „Perceiving colour through a language lens” (2025)
O sinteză a experimentelor despre limbă și percepția culorii: efectele categoriilor lingvistice sunt reale, dependente de sarcină și adesea perturbate prin interferență verbală.
Deschide sursaGibson et al., „Color naming across languages reflects color use”, PNAS 2017
Studiul despre precizia mai mare a numelor pentru culorile calde și legătura propusă cu nevoia de a deosebi obiecte, cu date de la tsimane până la Boston.
Deschide sursaCharles L. Braun & Sergei N. Smirnov, „Why is water blue?”, J. Chem. Educ. 70 (1993) 612
Articolul despre culoarea intrinsecă a apei, produsă de absorbția vibrațională a legăturii O–H, și despre contribuțiile reflexiei cerului, absorbției și împrăștierii la culoarea unei întinderi reale de apă.
Deschide sursaW. H. R. Rivers, „Vision”, Torres Straits Reports II.1 (1901)
Raportul propriu al lui Rivers despre vederea insularilor: procedura, aparatele și vocabularul cromatic înregistrat pe teren.
Deschide sursaCato cel Bătrân, De agri cultura 112, vinul de Kos
Capitolul 112 dă rețeta pentru vinul de Kos: apă luată din larg, pe vreme fără vânt, cu șaptezeci de zile înainte de cules. Capitolele 104 și 106 folosesc aceeași apă de mare.
Deschide sursaCuloarea vinului roșu și pH-ul
Sinteza de chimie enologică despre echilibrul dintre formele colorate și incolore ale antocianilor și mecanismele care stabilizează culoarea vinului.
Deschide sursaMetoda AOAC 2005.02 pentru antocianii monomerici
Metoda oficială bazată pe transformarea reversibilă dintre forma colorată la pH 1 și hemicetalul predominant incolor la pH 4,5.
Deschide sursaHomer, Odiseea, traducerea lui George Murnu
Ediția definitivă din 1971, cu studiul introductiv al lui D. M. Pippidi. De aici sunt luate „întunecata mare” și „boii murgani”.
Deschide sursaHomer, Odiseea, traducerea lui Dan Slușanschi
Ediția în hexametri care redă Odiseea I.183 prin „Marea ca vinul prin larg străbătând”.
Deschide sursadexonline, vânăt
Etimologia cuvântului românesc pentru albastrul-violet al mării: latinescul venetus, culoarea venetă.
Deschide sursaMetodă: cuvintele au fost căutate în ediția lui Thomas Allen, prin depozitul canonical-greekLit al Perseus, apoi fiecare apariție a fost verificată în vers. Allen dă șaptesprezece apariții pentru πόντος și două pentru boi. Imnul homeric către Apollo, Imnul către Dionysos și Munci și zile 622 și 817 adaugă patru întrebuințări maritime. Unele ediții citesc οἴνοπα și la Iliada I.350, unde Allen are ἀπείρονα: de aici totalurile de 23 și 24 pentru epica timpurie. Verificat la 28 iulie 2026.