# Șaptesprezece mări și doi boi · marea ca vinul la Homer

Cuvântul οἶνοψ descrie apa de șaptesprezece ori la Homer și, de două ori, o pereche de boi la plug. Orice explicație a „mării ca vinul” trebuie să treacă și proba boului.

## Nouăsprezece versuri, două lucruri

Cuvântul apare de nouăsprezece ori în textul homeric, sub trei forme. Formele de acuzativ și de dativ singular însoțesc de fiecare dată marea. Forma de dual, cea care în greacă numește o pereche, apare exact de două ori, iar de fiecare dată este vorba despre boi. Alege un semn de mai jos.

- **Iliada II.613** (οἴνοπα, marea): νῆας ἐϋσσέλμους περάαν ἐπὶ οἴνοπα πόντον — corăbii cu punți bune, ca să treacă marea cu față de vin
- **Iliada V.771** (οἴνοπα, marea): ἥμενος ἐν σκοπιῇ, λεύσσων ἐπὶ οἴνοπα πόντον — stând pe o culme de veghe, privind peste marea cu față de vin
- **Iliada VII.88** (οἴνοπα, marea): νηῒ πολυκλήϊδι πλέων ἐπὶ οἴνοπα πόντον — plutind cu o corabie cu multe vâsle peste marea cu față de vin
- **Iliada XIII.703** (οἴνοπε, boii): ἀλλʼ ὥς τʼ ἐν νειῷ βόε οἴνοπε πηκτὸν ἄροτρον — ci precum, în țelină, doi boi cu față de vin trag plugul încheiat
- **Iliada XXIII.143** (οἴνοπα, marea): ὀχθήσας δʼ ἄρα εἶπεν ἰδὼν ἐπὶ οἴνοπα πόντον — și, tulburat, a grăit uitându-se peste marea cu față de vin
- **Iliada XXIII.316** (οἴνοπι, marea): μήτι δʼ αὖτε κυβερνήτης ἐνὶ οἴνοπι πόντῳ — și tot prin iscusință cârmaciul, pe marea cu față de vin
- **Odiseea I.183** (οἴνοπα, marea): πλέων ἐπὶ οἴνοπα πόντον ἐπʼ ἀλλοθρόους ἀνθρώπους — plutind peste marea cu față de vin, spre oameni de alt grai
- **Odiseea II.421** (οἴνοπα, marea): ἀκραῆ Ζέφυρον, κελάδοντʼ ἐπὶ οἴνοπα πόντον — un Zefir tăios, vuind peste marea cu față de vin
- **Odiseea III.286** (οἴνοπα, marea): ἀλλʼ ὅτε δὴ καὶ κεῖνος ἰὼν ἐπὶ οἴνοπα πόντον — dar când și acela mergea peste marea cu față de vin
- **Odiseea IV.474** (οἴνοπα, marea): σὴν ἐς πατρίδʼ ἵκοιο πλέων ἐπὶ οἴνοπα πόντον — să ajungi în patria ta plutind peste marea cu față de vin
- **Odiseea V.132** (οἴνοπι, marea): Ζεὺς ἔλσας ἐκέασσε μέσῳ ἐνὶ οἴνοπι πόντῳ — Zeus i-a izbit corabia și a despicat-o în mijlocul mării cu față de vin
- **Odiseea V.221** (οἴνοπι, marea): εἰ δʼ αὖ τις ῥαίῃσι θεῶν ἐνὶ οἴνοπι πόντῳ — iar dacă vreun zeu mă va sfărâma pe marea cu față de vin
- **Odiseea V.349** (οἴνοπα, marea): ἂψ ἀπολυσάμενος βαλέειν εἰς οἴνοπα πόντον — dezlegând-o, s-o arunci înapoi în marea cu față de vin
- **Odiseea VI.170** (οἴνοπα, marea): χθιζὸς ἐεικοστῷ φύγον ἤματι οἴνοπα πόντον — ieri, a douăzecea zi, am scăpat din marea cu față de vin
- **Odiseea VII.250** (οἴνοπι, marea): Ζεὺς ἔλσας ἐκέασσε μέσῳ ἐνὶ οἴνοπι πόντῳ — Zeus i-a izbit corabia și a despicat-o în mijlocul mării cu față de vin
- **Odiseea XII.388** (οἴνοπι, marea): τυτθὰ βαλὼν κεάσαιμι μέσῳ ἐνὶ οἴνοπι πόντῳ — lovind-o, i-aș face corabia țăndări în mijlocul mării cu față de vin
- **Odiseea XIII.32** (οἴνοπε, boii): νειὸν ἀνʼ ἕλκητον βόε οἴνοπε πηκτὸν ἄροτρον — prin țelină trag doi boi cu față de vin plugul încheiat
- **Odiseea XIX.172** (οἴνοπι, marea): Κρήτη τις γαῖʼ ἔστι, μέσῳ ἐνὶ οἴνοπι πόντῳ — este o țară, Creta, în mijlocul mării cu față de vin
- **Odiseea XIX.274** (οἴνοπι, marea): ὤλεσε καὶ νῆα γλαφυρὴν ἐνὶ οἴνοπι πόντῳ — și-a pierdut și corabia scobită pe marea cu față de vin

Cele două versuri cu boi se încheie cu aceleași cuvinte: πηκτὸν ἄροτρον, plugul încheiat. Scenele diferă. În Iliada, boii trag până la capătul brazdei, cu sudoarea la rădăcina coarnelor. Numai versul din Odiseea aparține unui plugar care așteaptă apusul și masa.

## Marea ca vinul, fierul strălucitor

În Odiseea I, Atena traversează marea cu fier în cală. οἴνοπα vine din οἶνοψ, „cu față de vin”. În versul următor, αἴθωνα este acuzativul lui αἴθων, „arzător” sau „strălucitor”. Morfologia diferă; vecinătatea rămâne grăitoare. Apa și fierul intră în vers printr-o înfățișare vie, schimbătoare.

> πλέων ἐπὶ οἴνοπα πόντον ἐπʼ ἀλλοθρόους ἀνθρώπους,
> ἐς Τεμέσην μετὰ χαλκόν, ἄγω δʼ αἴθωνα σίδηρον.
>
> plutind peste marea cu față de vin, spre oameni de alt grai, la Temesa, după aramă, și duc cu mine fier strălucitor. (Odiseea I.183–184)

Terminația -οψ din οἶνοψ leagă vinul de față, privire sau înfățișare. αἴθων aparține altei familii. Separat, poezia epică timpurie numește vinul αἴθοψ de douăzeci și patru de ori: un compus autentic în -οψ, cu sensul de „arzător la vedere” sau „sclipitor”.

**O traducere încă în lucru · Daniel Mendelsohn, 2026.** În mai 2026, Daniel Mendelsohn și-a revizuit public propria soluție. De la literalul „the sea with its face like wine” a ajuns la „the sea whose face shimmers like wine”. Noua versiune pune în cuvinte unduirea și licărul care leagă vinul din cupă de suprafața mării. Versurile cu boi păstrează deschisă întinderea mai largă a cuvântului. [Citește firul](https://x.com/DAMendelsohnNYC/status/2058650783957053445)

## Numai pe marea deschisă

În poezia epică timpurie, οἶνοψ nu însoțește θάλασσα, marea în general, și nici ἅλς, apa sărată de lângă țărm. Însoțește numai πόντος: largul pe care îl străbați. În jur apar corăbii, plecări, priviri aruncate de pe înălțime, furtuni și naufragii. Cuvântul are un habitat precis: marea ca drum și primejdie.

Textul Oxford al lui Allen are 19 apariții homerice. Imnurile homerice și Hesiod mai adaugă patru, toate despre πόντος. Totalul este 23 în această tradiție textuală și 24 în edițiile care citesc οἴνοπα la Iliada I.350, unde Allen are ἀπείρονα.

οἴνοπα πόντον este și o formulă moștenită, o unitate de compoziție orală care vine cu propria istorie. Cele două întrebuințări, marea și boii, fixează întinderea cuvântului în tradiție. Nu cer ca fiecare rostire să fi activat toate asocierile deodată.

**O urmă mai veche, posibilă.** Tăblițele în Linear B de la Cnossos înregistrează perechi de boi de muncă după nume. Pe Ch 897 apare wo-no-qo-so, pe care unii filologi îl leagă de οἶνοψ: poate „roșcat ca vinul”, poate o descriere a crupei. Identificarea rămâne nesigură. Dacă este corectă, cea mai veche urmă vizibilă a cuvântului stă la vite, cu secole înaintea poemelor.

### Cât de tare stă fiecare afirmație

- **Sigur:** 19 apariții în textul lui Allen: 17 cu πόντος, două cu boii; încă patru în Imnuri și Hesiod.
- **Plausibil:** Cuvântul urmărește luciul, adâncimea ori o înfățișare vie mai bine decât o singură mostră de culoare.
- **Deschis:** Motivația inițială a comparației, legătura cu wo-no-qo-so și culoarea exactă a vinului dintr-o cupă arhaică.

## Proba boului

Mai jos sunt marea și un bou la lumină joasă. Panoul cu boul împrumută seara din Odiseea; Iliada aduce truda și sudoarea din jurul coarnelor. Luciul de pe spinarea animalului este o reconstituire vizuală plauzibilă. Amândouă suprafețele primesc aceeași culoare. Caută o valoare la care ambele rămân credibile. Fără nuanță rămân adâncimea și luciul. Amândouă suprafețele sunt credibile în același timp, iar despre nuanță nu s-a mai spus nimic. Dintre lecturile propuse, aceasta cere cele mai puține excepții. Proba este o demonstrație vizuală, fără pretenție de măsurare. Ea face vizibilă constrângerea din corpus: tradiția a putut da același adjectiv largului și unei vite la muncă. O explicație bună trebuie să lase loc ambelor întrebuințări.

## Epitetele mării măsoară întinderea, forța și lumina

Tabelul cuprinde epitetele formulare care revin în text, plus cele trei care apar o singură dată și contează pentru discuția despre culoare. Nu este un inventar complet al adjectivelor mării. Cele mai frecvente descriu întinderea și primejdia; cele care par culori se dovedesc, la citire, măsuri ale luminii sau ale mișcării.

- **εὐρύς** (eurys), larg: 22 apariții pentru mare. cerul, tabăra, pământul; se spune și despre „spinarea largă” a mării
- **πολιός** (polios), cărunt: 19 apariții pentru mare. fierul (5×), o blană de lup, și capul și barba unui bătrân
- **οἶνοψ** (oinops), cu față de vin: 17 apariții pentru mare. o pereche de boi la plug, de două ori: o dată sub povară și sudoare, o dată la apus
- **ἀτρύγετος** (atrygetos), nesecerat: 17 apariții pentru mare. văzduhul, o singură dată
- **ἰχθυόεις** (ichthyoeis), plin de pește: 14 apariții pentru mare. Helespontul și râul lidian Hyllos
- **ἠεροειδής** (eeroeides), cu chip de ceață: 11 apariții pentru mare. patru peșteri, stânca Scilei și depărtarea pe care o cuprinde ochiul
- **πορφύρεος** (porphyreos), clocotitor, purpuriu: 5 apariții pentru mare. moartea (3×), sângele, un curcubeu, un nor, covoare și mantii
- **ἰοειδής** (ioeides), cu chip de violetă: 3 apariții pentru mare. lâna oilor lui Polifem și a Penelopei, și fierul
- **ἀπείρων** (apeiron), fără margini: 2 apariții pentru mare. pământul fără margini, de șapte ori, plus somnul, lanțurile și un popor întreg
- **ἠχήεις** (echeeis), răsunător: 1 apariții pentru mare. o sală cu ecou, în Odiseea
- **γλαυκή** (glauke), sticloasă, sură: 1 apariții pentru mare. nicăieri altundeva ca adjectiv de culoare; forma înrudită descrie privirea fixă a unui leu
- **μαρμαρέη** (marmaree), scânteietoare: 1 apariții pentru mare. coifuri și scuturi în luptă

O interpretare tradițională a lui ἀτρύγετος este „nesecerat” sau „sterp”. În această lectură, marea devine câmpul pe care nimeni nu îl poate secera, iar boii οἴνοπε trag plugul prin țelină, prin νειός, ogorul lăsat nelucrat un an. Imaginea se întinde de o parte și de alta a țărmului.

## χλωρός stă mai des lângă frică decât lângă frunziș

Patru cuvinte, urmărite prin tot textul. Fiecare acoperă o zonă a experienței pe care româna și engleza o taie altfel. Un cuvânt își primește chiar în poem definiția: vălul Tetidei este κυάνεος, iar versul următor spune că niciun veșmânt nu era mai negru decât el.

- **χλωρός** (chloros), 17 apariții: 11 din 17 înseamnă frică. 11× χλωρὸν δέος, frica verde care apucă un om; 2× mierea; 2× parul de măslin al lui Polifem, verde, netăiat de mult; 1× vreascuri proaspete; 1× privighetoarea
- **κυάνεος** (kyaneos), 18 apariții: Homer îi dă singur definiția. 7× un nor, inclusiv norul de troieni; 3× sprâncenele lui Zeus; 2× doi șerpi de pe platoșa lui Agamemnon; 2× părul lui Hector și barba lui Ulise; 2× falangele aheilor și șanțul din scutul lui Ahile; 1× nisipul negru scos la iveală de val; 1× vălul Tetidei: „niciun veșmânt nu era mai negru”
- **ἰοειδής** (ioeides), 6 apariții: marea, lâna și fierul. 3× marea; 2× lâna: berbecii lui Polifem, furca de tors a Penelopei; 1× fierul pus ca premiu la arcași
- **πορφύρεος** (porphyreos), 26 apariții: aceeași culoare pentru moarte. 13× țesături: mantii, covoare, un peplos, o minge; 5× marea și valul; 3× moartea care îl apucă pe un om; 3× un nor, un curcubeu, sângele; 1× valul unui râu; 1× ca verb, pentru umflarea largului

În uzul homeric, γλαυκός tinde spre luciu, paloare și luminozitate cenușiu-verzuie, iar κυάνεος ocupă o zonă mai întunecată, care ajunge până la negru. Niciunul nu încape curat într-o mostră modernă de culoare. Româna are propriile tăieturi, cu „vânăt”, „murg”, „roib” și „brumăriu”, pe care engleza le poate doar descrie.

O paralelă apropiată vine din chineza clasică. 青, qīng, putea numi verdele ierbii, albastrul cerului și întunericul părului sau al veșmintelor. Categoriile moderne „verde”, „albastru” și „negru” treceau prin același cuvânt. Este o paralelă despre vocabularul care organiza experiența. οἶνοψ cere în continuare dovezi din propriile sale întrebuințări.

## De ce vinul nu păstrează o singură culoare

Grecii își amestecau vinul cu apă într-un crater. Antocianii vinului roșu există în mai multe forme aflate în echilibru, iar pH-ul, concentrația, copigmentarea, taninurile și vechimea schimbă culoarea observată. Schema descrie chimia acestor forme. Diluția unei cupe homerice și culoarea ei rămân necunoscute.

- pH 1, cation flavilium: forma roșie predomină în mediu puternic acid
- pH 3,2–3,8, pH-ul vinului: mai multe forme coexistă; copigmentarea stabilizează culoarea
- pH 4,5, hemicetal: forma incoloră predomină pentru antocianii monomerici
- până la pH 6, forme quinoidale anionice: pot apărea forme albastre; matricea reală schimbă rezultatul

Vinurile din Kos și din Rodos se făceau cu apă de mare. Cato dă și rețeta: apă luată din larg, pe vreme fără vânt, cu șaptezeci de zile înainte de cules. Sarea ținea vinul bun peste iarnă. Vreme de secole, marea a fost un ingredient al vinului.

Chimia explică mobilitatea culorii vinului și posibilitatea unor forme violete sau albastre în anumite condiții. Ea nu descrie un traseu simplu produs prin adăugarea apei. Perechea de boi cere în continuare o explicație mai largă.

## De unde vine albastrul mării

Apa pură are o culoare albastră intrinsecă: vibrațiile legăturii dintre oxigen și hidrogen absorb lumina la capătul roșu al spectrului. Într-o mare reală, ochiul primește și lumina cerului reflectată la suprafață, plus lumina întoarsă din adânc prin particulele care o împrăștie. Unghiul privirii schimbă ponderea fiecărei contribuții.

- 3 m: la 660 nm, Braun și Smirnov calculează o transmisie de 44% prin apă pură
- În mare: reflexia cerului, absorbția apei și împrăștierea particulelor se combină

Albastrul mării este măsurabil, iar ochii lui Homer aveau toate condițiile să îl detecteze. Categoriile limbii pot muta totuși ceea ce deosebim mai repede: vorbitorii de rusă sunt mai rapizi de o parte și de alta a graniței dintre siniy și goluboy, iar avantajul dispare sub interferență verbală. Poemele păstrează categoriile homerice; experiența vizuală privată a poetului rămâne inaccesibilă.

## Ce trebuie să explice orice ipoteză

Fiecare explicație propusă în ultima sută cincizeci de ani se lovește de aceeași piatră. Coloana din dreapta arată ce se întâmplă cu ea când ajunge la cei doi boi.

### Lumina joasă (slabă)

Ce susține: La răsărit și la apus, apa dinspre soare capătă un roșu-purpuriu adevărat.

La proba boului: Trece. Un bou ud, la aceeași lumină, are exact acel luciu.

Ce o slăbește: Formula apare și la amiază, și în larg, și în furtună. Un epitet homeric nu așteaptă ora potrivită.

### Chimia vinului (parțială)

Ce susține: Antocianii vinului roșu se schimbă cu pH-ul, de la roșu spre violet și albastru în condiții de laborator. Grecii își diluau vinul, uneori chiar cu apă de mare pregătită pentru vinificație.

La proba boului: Cade. Chimia mută vinul spre mare, dar nu apropie boul de niciunul din ele.

Ce o slăbește: Culoarea unei cupe arhaice depindea de vin, apă, diluție și lumină, pe care nu le putem reconstitui. Boii cer oricum o semantică mai largă.

### Luciul și adâncimea (cea mai bună)

Ce susține: Compusul unește vinul cu fața, privirea sau înfățișarea. Vinul poate aduce în vers întuneric adânc, luciu pe o suprafață mișcătoare și intensitate.

La proba boului: Trece. Comparația homerică aduce truda și sudoarea din jurul coarnelor; o vită întunecată sub jug poate purta luciu și reflexe schimbătoare fără să ceară o singură nuanță.

Ce o slăbește: Lectura explică bine suprafețele, dar nu dovedește care calitate a vinului a pornit comparația.

### Un accident de metru (deschisă)

Ce susține: Peter Gainsford propune că formula a înlocuit una mai veche, cu αἴθοψ, „cu față de jar”, devenită imposibilă în hexametru. Vinul e αἴθοψ de douăzeci și patru de ori la Homer.

La proba boului: Nu se pune problema: dacă formula e un artefact al versului, boii sunt o folosire separată a aceluiași cuvânt.

Ce o slăbește: Ipoteza cere o formulă care nu apare nicăieri în textele păstrate. Autorul ei o spune primul.

## De la o intrare de dicționar la Nature și înapoi

Formula engleză „wine-dark” s-a născut în secolul al XIX-lea. Lectura întunecată este mai veche: apare deja în lexiconul lui Hesychius. Odată intrată în engleză, a pornit o poveste care a trecut prin fiziologie, antropologie și lingvistică înainte să se întoarcă la filologie.

- **sec. V–VI, Hesychius.** Întunericul intră în lexicon. Lexicograful explică forme înrudite cu οἶνοψ prin πορφύρεον și μέλαν, purpuriu și negru sau întunecat. Glosa poate rata sensul homeric; ea dovedește că lectura întunecată circula deja în Antichitatea târzie.
- **1843, Liddell & Scott.** Cuvântul intră în dicționar. Marele lexicon grec-englez glosează οἶνοψ prin „wine-dark” alături de „wine-coloured”. Traducerea nu descrie marea; descrie o presupunere despre vin.
- **1858, W. E. Gladstone.** Un politician numără culorile. În cele trei volume ale sale despre Homer, viitorul prim-ministru britanic dedică treizeci de pagini vocabularului cromatic. Negrul apare de aproape două sute de ori, albul de vreo sută, roșul sub cincisprezece, verdele și galbenul sub zece. Concluzia lui: ochiul grec era „doar în parte dezvoltat”.
- **1867, Lazarus Geiger.** Cerul nu e albastru nicăieri. Filologul german extinde ancheta la imnurile vedice, la Avesta, la Biblia ebraică și la saga islandeze. În niciunul dintre aceste corpusuri cerul nu este numit albastru. Ordinea în care apar numele culorilor pare aceeași peste tot.
- **1878, Nature.** „A fost Homer daltonist?”. Întrebarea ajunge titlu în revista Nature. Ipoteza cea mai discutată a deceniului este că simțul culorii s-a dezvoltat în interiorul istoriei scrise, între Homer și noi.
- **1898, W. H. R. Rivers.** Testul care schimbă întrebarea. În strâmtoarea Torres, Rivers măsoară vederea insularilor din Mer cu lânuri Holmgren și tintometru. Vederea cromatică este normală. Cuvântul separat pentru albastru lipsește. De aici încolo, întrebarea nu mai este despre ochi.
- **1969, Berlin & Kay.** O ordine propusă pentru culorile de bază. Comparând limbi de pe tot globul, cei doi propun o succesiune pentru termenii de bază: întunecat și deschis, apoi roșu, galben și verde, cu albastrul pe o treaptă ulterioară. Modelul a schimbat întrebarea, însă limbile vechi îl complică: termenii lor sunt adesea legați de materiale și obiecte, iar spectrul este tăiat în mai multe feluri.
- **2007, Winawer et al..** Limba grăbește ochiul. Rusa are două cuvinte de bază pentru albastru, siniy și goluboy. Vorbitorii de rusă disting mai repede două nuanțe aflate de o parte și de alta a graniței dintre ele. Efectul dispare dacă li se ocupă limbajul cu o sarcină verbală.
- **2017, Gibson et al..** Numim ce avem de deosebit. De la vorbitorii de tsimane din Amazonia până la studenții din Boston, culorile calde sunt numite mai precis decât cele reci, în toate limbile măsurate. Autorii leagă asimetria de nevoia comunicativă: obiectele tind să fie calde, iar fundalurile reci. Marea oferă o analogie sugestivă pentru un câmp vizual care funcționează ca decor.

## Româna a desfăcut cuvântul în două

George Murnu și Dan Slușanschi au ales drumuri diferite pentru același vers. Murnu scrie „Călătorind pe-ntunecata mare”; Slușanschi, „Marea ca vinul prin larg străbătând”. Mai târziu, în versul cu plugarul, Murnu numește boii „murgani”. Murg este culoarea unei vite sau a unui cal, între roșcat închis și cenușiu, și cuvântul pentru ceasul dinaintea nopții.

- ἐπὶ οἴνοπα πόντον (Odiseea I.183): „Călătorind pe-ntunecata mare” — Murnu păstrează întunericul și lasă comparația cu vinul deoparte.
- ἐπὶ οἴνοπα πόντον (Odiseea I.183 · Dan Slușanschi): „Marea ca vinul prin larg străbătând” — Slușanschi păstrează comparația aproape literal.
- βόε οἴνοπε (Odiseea XIII.32): „Cînd ziua-ntreagă-n țelină-i trag boii / Murgani vîrtosul plug” — Pentru boi, un cuvânt din grajd și din amurg deodată. Exact registrul în care lucrează οἶνοψ.
- ἐν ἠεροειδέι πόντῳ (Odiseea XIII.150): „pe marea cea murgie” — Același cuvânt urcă și la mare, pentru un alt epitet grecesc. Structura din greacă se reface singură în română.

Cuvântul românesc pentru albastrul-violet al apei este vânăt și pare rudă cu vinul, fără să fie. Vine din latinescul venetus, „de culoarea veneților”, poporul de la capătul Adriaticii care a dat numele Veneției și culoarea uneia dintre facțiunile de la curse. Murnu distribuie efectele cuvântului între mare și bou; Slușanschi pune vinul înapoi în apă.

## Formula a ajuns mai cunoscută decât versul

- **1922, James Joyce, Ulise.** Buck Mulligan privește golful din turnul Martello, îi spune mării câteva nume dintre cele mai puțin poetice, apoi citează grecește: „Epi oinopa ponton”.
- **1973, Leonardo Sciascia, Il mare colore del vino.** Un volum de povestiri siciliene ia titlul direct din epitet, pentru o mare care desparte și nu duce nicăieri.
- **1988, Robert Aickman, The Wine-Dark Sea.** Povestiri de groază liniștită, în care marea își păstrează exact ambiguitatea cuvântului grecesc.
- **1993, Patrick O'Brian, The Wine-Dark Sea.** Al șaisprezecelea roman din seria Aubrey și Maturin, scris de un autor care știa foarte bine de unde vine formula.

## Un cuvânt destul de larg pentru mare și bou

Vinul se află în alcătuirea cuvântului; drumul exact al comparației s-a pierdut. Poate pornea de la un roșu-brun închis, de la luciu, de la mișcarea suprafeței sau dintr-o formulă și mai veche. Corpusul păstrează limita: οἶνοψ trebuie să încapă pe largul mării și pe doi boi sub jug. „Wine-dark” a ales o singură nuanță și a făcut-o celebră. Greaca păstrează încă toată privirea.

> Numele unui lucru spune mai puțin despre el decât despre ce aveam nevoie să deosebim de el.

## Texte și surse

Numărătorile de pe această pagină au fost făcute pe textul grec al ediției Oxford, prin Perseus Digital Library, iar fiecare apariție a fost citită în context. Traducerile marcate ca traduceri de lucru sunt literale și au rol explicativ.

- [Homer, Iliad and Odyssey: the Greek text](https://github.com/PerseusDL/canonical-greekLit) — Textul grec folosit pentru toate numărătorile de pe această pagină: ediția Oxford a lui Thomas Allen, în depozitul canonical-greekLit al Perseus Digital Library.
- [Concordanța οἶνοψ în epica greacă timpurie](https://kosmossociety.org/wp-content/uploads/2014/06/Oinops-Word-Study_full-passages.pdf) — Cele 24 de pasaje din edițiile care citesc οἴνοπα la Iliada I.350: Homer, două Imnuri homerice și două versuri din Hesiod. Compararea cu Allen explică totalul alternativ de 23.
- [οἴνοπα πόντον: formula mării deschise](https://kosmossociety.org/%CE%BF%E1%BC%B4%CE%BD%CE%BF%CF%80%CE%B1-%CF%80%CF%8C%CE%BD%CF%84%CE%BF%CE%BD-oinops-and-the-wide-open-sea/) — Studiul de concordanță care separă πόντος de θάλασσα și ἅλς și urmărește formula prin scene de călătorie, privire, furtună și naufragiu.
- [KN Ch 897: wo-no-qo-so pe o tăbliță cu boi](https://liber.cnr.it/tablet/view/2847) — Transcrierea tăbliței de la Cnossos care înregistrează o pereche de boi și forma wo-no-qo-so, posibilul antecedent micenian al lui οἶνοψ.
- [Liddell & Scott, A Greek-English Lexicon, s.v. οἶνοψ](https://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.04.0057%3Aentry%3Doi%29%2Fnoy) — Intrarea din care „wine-dark” a intrat în engleză, cu sensurile „wine-coloured”, „wine-dark” și, pentru boi, „of a dark red colour”.
- [Hesychius din Alexandria, Lexicon, s.v. οἰνωπόν și οἰνώψ](https://archive.org/details/hesychiialexand00schmgoog) — Ediția lui Moritz Schmidt păstrează glosele πορφύρεον, μέλανα și μέλαν, dovada că lectura întunecată exista în lexicografia Antichității târzii.
- [W. E. Gladstone, Studies on Homer and the Homeric Age (1858)](https://archive.org/details/studiesonhomerh01gladgoog) — Volumul III, secțiunea despre percepția și folosirea culorii la Homer, unde apare numărătoarea și concluzia despre organul culorii.
- [„Was Homer Colour-Blind?”, Nature, 1878](https://www.nature.com/articles/019119b0) — Nota din Nature care arată cât de serios a fost luată ipoteza evoluției simțului cromatic în interiorul istoriei scrise.
- [Peter Gainsford, „Colours in Homer”](https://kiwihellenist.blogspot.com/2016/01/colours-in-homer-2-wine-dark-sea.html) — Cea mai atentă tratare publică a subiectului: statistica epitetelor vinului, critica glosei lui Hesychius și propunerea despre αἴθοψ.
- [Maria Michela Sassi, „The Sea Was Never Blue”](https://aeon.co/essays/can-we-hope-to-understand-how-the-greeks-saw-their-world) — Istoria dezbaterii de la Gladstone încoace și argumentul că termenii greci rețin strălucirea, mișcarea și textura, nu doar nuanța.
- [Caroline Alexander, „A Winelike Sea”](https://www.laphamsquarterly.org/sea/winelike-sea) — Eseul unei traducătoare despre vinul homeric, vocabularul luminii și πόντος ca drum primejdios peste mare.
- [Daniel Mendelsohn, „The sea whose face shimmers like wine” (fir X, 24 mai 2026)](https://x.com/DAMendelsohnNYC/status/2058650783957053445) — Mendelsohn își urmărește propria traducere de la literalul „the sea with its face like wine” la o soluție care pune în centru unduirea și licărul suprafeței.
- [Brent Berlin & Paul Kay, Basic Color Terms (1969)](https://www.icsi.berkeley.edu/icsi/gazette/2010/03/world-color-survey) — Modelul influent în șapte trepte al evoluției termenilor de bază pentru culori.
- [David A. Warburton, „Basic color term evolution in the light of ancient evidence from the Near East” (2007)](https://www.degruyterbrill.com/document/doi/10.1075/z.137.15war/html) — Studiul care confruntă modelul Berlin–Kay cu egipteana, akkadiana și greaca miceniană și arată bogăția termenilor legați de materiale, obiecte și contexte.
- [Victoria Bogushevskaya, „Chinese GRUE: on the original meaning and evolution of qīng 青” (2015)](https://www.analisilinguisticaeletteraria.eu/index.php/ojs/article/view/248) — Analiza semantică a categoriei qīng, care traversează verdele, albastrul și zona întunecată sau neagră.
- [Winawer et al., „Russian blues reveal effects of language on color discrimination”, PNAS 2007](https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.0701644104) — Experimentul cu siniy și goluboy: efectul limbii asupra discriminării, măsurat în milisecunde și anulat de o sarcină verbală.
- [Owen Kapelle & Monique Flecken, „Perceiving colour through a language lens” (2025)](https://www.cambridge.org/core/journals/language-and-cognition/article/perceiving-colour-through-a-language-lens-a-scoping-review-of-experimental-work-on-effects-of-language-on-colour-perception/F9B9524BEC2F067FC6D513DFCF5504D0) — O sinteză a experimentelor despre limbă și percepția culorii: efectele categoriilor lingvistice sunt reale, dependente de sarcină și adesea perturbate prin interferență verbală.
- [Gibson et al., „Color naming across languages reflects color use”, PNAS 2017](https://www.pnas.org/doi/abs/10.1073/pnas.1619666114) — Studiul despre precizia mai mare a numelor pentru culorile calde și legătura propusă cu nevoia de a deosebi obiecte, cu date de la tsimane până la Boston.
- [Charles L. Braun & Sergei N. Smirnov, „Why is water blue?”, J. Chem. Educ. 70 (1993) 612](https://www.webexhibits.org/causesofcolor/ref/Braun-Smirnov.html) — Articolul despre culoarea intrinsecă a apei, produsă de absorbția vibrațională a legăturii O–H, și despre contribuțiile reflexiei cerului, absorbției și împrăștierii la culoarea unei întinderi reale de apă.
- [W. H. R. Rivers, „Vision”, Torres Straits Reports II.1 (1901)](https://archive.org/details/india.history.resource.77633) — Raportul propriu al lui Rivers despre vederea insularilor: procedura, aparatele și vocabularul cromatic înregistrat pe teren.
- [Cato cel Bătrân, De agri cultura 112, vinul de Kos](https://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Cato/De_Agricultura/G*.html) — Capitolul 112 dă rețeta pentru vinul de Kos: apă luată din larg, pe vreme fără vânt, cu șaptezeci de zile înainte de cules. Capitolele 104 și 106 folosesc aceeași apă de mare.
- [Culoarea vinului roșu și pH-ul](https://oeno-one.eu/article/view/1604) — Sinteza de chimie enologică despre echilibrul dintre formele colorate și incolore ale antocianilor și mecanismele care stabilizează culoarea vinului.
- [Metoda AOAC 2005.02 pentru antocianii monomerici](https://www.ars.usda.gov/ARSUserFiles/37108/pdf/leejaoac.pdf) — Metoda oficială bazată pe transformarea reversibilă dintre forma colorată la pH 1 și hemicetalul predominant incolor la pH 4,5.
- [Homer, Odiseea, traducerea lui George Murnu](http://swarm.cs.pub.ro/~cpopa/actorie/Odiseea.pdf) — Ediția definitivă din 1971, cu studiul introductiv al lui D. M. Pippidi. De aici sunt luate „întunecata mare” și „boii murgani”.
- [Homer, Odiseea, traducerea lui Dan Slușanschi](https://humanitas.ro/assets/media/odysseia.pdf) — Ediția în hexametri care redă Odiseea I.183 prin „Marea ca vinul prin larg străbătând”.
- [dexonline, vânăt](https://dexonline.ro/definitie/v%C3%A2n%C4%83t) — Etimologia cuvântului românesc pentru albastrul-violet al mării: latinescul venetus, culoarea venetă.

Metodă: cuvintele au fost căutate în ediția lui Thomas Allen, prin depozitul canonical-greekLit al Perseus, apoi fiecare apariție a fost verificată în vers. Allen dă șaptesprezece apariții pentru πόντος și două pentru boi. Imnul homeric către Apollo, Imnul către Dionysos și Munci și zile 622 și 817 adaugă patru întrebuințări maritime. Unele ediții citesc οἴνοπα și la Iliada I.350, unde Allen are ἀπείρονα: de aici totalurile de 23 și 24 pentru epica timpurie. Verificat la 28 iulie 2026.